Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, singura biserică din oraș lucrată din lemn, în stil maramureșan, reprezintă o adevărată oază de spiritualitate.

În inima orașului Mioveni, învăluită într-o atmosferă încărcată de istorie și tradiție, se înalță măreț Biserica Sfântul Gheorghe. Această bijuterie arhitecturală, ce datează din perioada 1840-1843, păstrează în pietrele sale mărturia timpului și a credinței neclintite a comunității locale. Înainte de a fi ridicată în forma sa actuală, pe vechiul temei al credinței, locașul de închinare a păstrat amprenta altor zidiri. Descoperirile arheologice recente au dezvăluit ruinele unei biserici mai vechi, care se sprijinea pe fundația unei alte structuri sacre, probabil mănăstirea Mihovenilor, menționată într-un hrisov din secolul al XV-lea. Aceste dovezi materiale sunt mărturii ale unei istorii îngropate sub straturile de timp. Prima biserică, ridicată din lemn, a fost mistuită de flăcări într-un incendiu devastator. Urmările tragice ale acestui eveniment sunt încă vizibile în stratul de pământ ars, descoperit adânc în altarul bisericii actuale. Această amprentă a suferinței și a regenerării, care s-a păstrat timp de secole, aduce în lumină nu doar trecutul zbuciumat al locului, ci și perseverența credinței în fața adversităților. Astăzi, Biserica Sfântul Gheorghe se înalță cu demnitate, ca o mărturie vie a continuității spirituale și a devotamentului comunității față de Dumnezeu. În fiecare piatră, în fiecare frescă, se oglindesc amintirile unei lungi călătorii a credinței, care se transmite din generație în generație, aducând lumină și speranță celor ce călătoresc pe cărările vieții.

Atestat ca unul dintre cele mai vechi lăcaşuri săteşti de pe râul Argeşel, biserica a fost ridicată în formă de cruce, cu o singură turlă, în 1786, de către arhimandritul Daniil, egumenul Mănăstirii Râncaciov, şi jupân Dumitraşcu Brăteanu, din Racoviţa, pe vremea domnitorului Nicolae Mavrogheni (1786-1790), mai întâi ca metoh al acestei mănăstiri. Acestei biserici i s-au făcut în timp reparaţii și adăugiri pe la 1877, de către boierul Grigore Racoviceanu, i s-a repictat interiorul, aproape în întregime, de către Gheorghe Stănescu, care este iscălit în naos, iar uşa din scânduri groase de stejar, dintre tindă şi pronaos, a purtat mult timp urmele unor lovituri, deorece aşezământul a servit ca adăpost boierilor locali împotriva atacurilor turcilor, până ce au ridicat cula aflată la o aruncătură de băţ de lăcaş. În forma actuală, biserica vine din 1910 și, respectiv, 1935, când i s-au făcut reparaţii din nou. A urmat apoi o lungă perioadă de de degradare, căreia i s-a pus stavilă, începând cu 1981, când la Racoviţa a devenit paroh părintele Gheorghe Chiliment, om al locului.

Construcţia tronează în centrul oraşului definind practic blazonul arhitectonic al oraşului, fiind una dintre cele mai impunătoare de acest gen din ţară. În anul 1992, existând doar o singură biserică în oraşul Mioveni, iar numărul locuitorilor fiind în creştere prin dezvoltarea industriei locale, noua catedrală a fost proiectată la dimensiuni impresionante, fiind în prezent cel mai mare locaş de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeşului și Muscelului. Piatra de temelie la această catedrală a fost aşezată în 29 iunie anul 1993, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, pe un teren oferit de prefectura judeţului Argeş, prin îngăduinţa actualului preşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. După 20 de ani de eforturi depuse de întreaga comunitate, noua catedrală din oraşul Mioveni a fost sfinţită în vara anului 2012, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Calinic, împreună cu Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Pe platoul din Centrul Civic al orașului Mioveni se organizează cele mai importante evenimente de peste an: festivaluri, târguri, concerte, spectacole, competiții, ceremonii. De referință în Centrul Civic: Primăria Mioveni Catedrala Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Centrul Cultural Mioveni Fântâna Arteziană Monumentul Eroilor Parcul Tineretului

Cula este un tip de construcție semifortificată, răspândita în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran. În România, culele se întâlnesc numai în regiunea de dealuri a Olteniei. Totuși, câteva exemplare se găsesc și în Muntenia, în județul Argeș. Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase de la început, au dispărut mai repede decât celelalte. Etimologic termenul provine din cuvântul în limba turcă ”kule” care înseamnă turn. Culele sunt construcții specifice secolelor XVIII și XIX şi erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de către cetele de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării. În cartierul Racoviţa se află Cula, o construcţie întărită, specifică acestei zone, înălţată în anul 1797, sub forma unui cub cu trei nivele. Ctitorită în 1850 de preotul Nicolae Racoviceanu, cu arcade în stil bizantin. Cula Racovița are o formă paralelipipedică, sub formă de turn, cu bază pătrată, cu latura de 8.5m și înălțime conșiderabilă de circa 20m. Grosimea zidurilor este de aproximativ un metru. Începând cu 12 septembrie 1970 Cula Racoviţa adăposteşte Muzeul Etnografic din Mioveni, sub îngrijirea venerabilului profesor Constantin Năstase. Acest muzeu este amenajat pe următoarea structură: îndeletniciri, obiecte de artă, port popular, ceramică, elemente de artă populară, arme, mărturii religioase, unelte de tâmplărie și dogărie, toate secțiile însumând peste 1200 de obiecte și exponate.

Uriaşa lingură de lemn de la Mioveni, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș și fiul acestuia, Gheorghe Rodoș, fiind o adevărată operă de artă, ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni. Ion Rodoș este din Nucșoara, județul Argeș și în lumea neîntrecuților meșteri populari e cunoscut drept „omul care a învăţat lemnul să zboare”. Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii. Perioada derularii proiectului a fost 22.05 – 5.06.2013. Pentru ca riscul deteriorării lemnului să se diminueze, lingura a fost mutată în curtea Muzeului Etnografic „Constantin I. Năstase”. Acolo, lingura a fost montată pe un suport special construit pentru ea, prevăzut cu un acoperiş. Surse text și imagini: http://www.bitpress.ro/eveniment/lingura-de-lemn-de-la-mioveni-a-intrat-in-guiness-book-1234709 https://www.universulargesean.ro/cea-mai-mare-lingura-de-lemn-din-lume-cea-de-la-mioveni-intra-in-restaurare/ https://epitesti.ro/stiri/stiri-diverse/mioveni-cea-mai-mare-lingura-din-lemn-din-lume-restaurare

Este ctitorie a vestiţilor şi vitejilor boieri Goleşti ce se trag din neamul Basarabilor Craioveşti, este aşezată pe valea gârlei Vieroşul, înconjurată de păduri de fag. A fost ridicată în stilul tradiţional muscelean, între anii 1571 – 1573 de către vornicul Ivaşcu Golescu. Urmașii vornicului ctitor, Stroe Leurdeanu și soția sa Vișa, au zugrăvit și refăcut parțial biserica mănăstirii în 1645, pentru ca, în 1825, Samuil Tărtășescu, viitorul locțiitor al episcopului de Argeș, să reconstruiască și să picteze pe cheltuiala sa Sfântul locaș. Monumentul a mai fost restaurat ulterior: 1924-1927 și 1978-1984. O echipă de arheologi de la Muzeul Judeţean a descoperit vestigii vechi de câteva sute de ani la Mănăstirea Vieroş din Mioveni, operă a boierilor Goleşti datând din anii 1573-1575. De asemenea, săpăturile au pus în evidenţă urme ale unor construcţii din secolele XVI, XVIII și XIX (anexe ale mănăstirii). A fost identificat, de asemenea, şi traseul unui canal de aducţiune a apei, construit la începutul secolului al XVIII-lea. Cercetările arheologilor au mai scos la iveală plăci de teracotă pe care sunt reprezentate un vultur bicefal, un scut încadrat de patru capete de turc. La limita accesului în mănăstire a fost amplasată o cruce de piatră (1836), ce constituie un argument prezumtiv al existenţei, în incintă, a unui atelier de pietrari. Ansamblul cuprinde mai multe elemente: biserica mare – „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, biserica din cimitir (mică) – „Adormirea Maicii Domnului”, clopotniţa (turnul porţii), stăreţie, chilii, zidul de incintă. În timp, părţile componente ale ansamblului monumental s-au degradat accentuat. Astfel în afara bisericilor celelalte elemente sunt la stadiul de ruine. Turnul clopotniţă a fost primul afectat de procesul de degradare, acesta ruinându-se în timp, actualmente fiind vizibil doar partea sudică a acestuia. Cercetările istorice au relevat faptul că nişele și coloanele aparente care încadrează intrarea în biserică, nu sunt corespondente altor construcţii realizate în acea perioadă, având o puternică influenţă romano-catolică, fiind astfel argumentată ipoteza conform căreia, la construirea imobilului au fost foloșiţi meşteri sau arhitecţi catolici. La intrarea în Manastirea Vieroș se află amplasată şi Crucea de piatră a arhimandritului Samuel Tărtăşescu.

Zona pentru picnic are o suprafață de 46,864mp, a fost special amenajată pentru organizarea de activități în aer liber și dispune de un spațiu acoperit, scenă și o zonă amenajată cu platforme din lespezi și piatră naturală. Spaţiile verzi au fost reamenajate la standarde europene, vegetaţie medie şi joasă, iluminat public şi spaţiu de parcare. Cei care doresc să își petreacă timpul în aer liber, să organizeze petreceri, evenimente – picnic pentru angajați, aniversări, găsesc aici locația perfectă. Curățenia și întreținerea zonei este asigurată de reprezentanții S.C. Servicii Edilitare pentru Comunitate Mioveni S.R.L. Sursa: http://www.observatordearges.ro/